Exista, insa, ceva ce se poate produce instantaneu si este singura cale spre a te proteja, realmente, de suferinta: detasarea. Asta inseamna sa accepti ceea ce s-a intamplat, deja, si – pana vei gasi ceva mai bun – sa ramai calm si detasat. Sa fii atent la tine, sa iti chemi resursele interioare, sa inveti sa te umpli, din nou, cu energie.

   In timp ce o ascultam pe prietena mea, m-am simtit cuprinsa de fascinatie: acum mai mult de 2500 de ani, Buddha le explica oamenilor ca singura sursa a suferintei este atasamentul si ca primul pas spre fericire il constituie detasarea. De la el, incoace, lumea s-a minunat de intelepciunea spuselor lui, a inteles ca aceea era solutia si, apoi, a continuat sa sufere nestingherita, ca si pana atunci. Sufferance addicted?!

   Pana la urma, criza-necriza, toate o sa treaca. Intrebarea este: suferinta ta depinde de context? Fericirea ta depinde de context? Daca da, te invit sa iti faci timp sa meditezi la asta. Pentru ca realitatea psihologica e alta: fericirea ta depinde doar de tine. Este o decizie, de fapt. Decizia ca vrei sa fii fericit.

   No other comment.